Situat la o distanta de 25 km fata de municipiul Arad, orasul Pecica si-a facut de curand aparitia în reteaua urbana a Romaniei. Teritoriul adminnistrativ al orasului se întinde în vestul Campiei Aradului, orasul administrand si localitatile rurale Bodrogu Vechi, Sederhat si Turnu.

Populatia orasului numara la recensamantul din anul 2002 un numar de 13024 locuitori.
Bogatia descoperirilor arheologice din aceasta zona au dat numele unei importante perioade istorice cunoscuta sub denumirea de Cultura Pecica-Periam. Istoria asezarilor Pecica, Bodrogu Vechi, Sederhat si Turnu este strans legata de evenimentele ce au marcat prin amploare întreaga zona a Campiei Aradului. Prima atestare documentara a localitatii dateaza din anul 1335 cand asezarea era cunoscuta sub denumirea de Petk. Sederhatul este consemnat doar din anul 1913, Turnu din anul 1333 sub denumirea de Mok si Bodrogu Vechi din anul 1422 sub denumirea de Bodruch.

Desi economia orasului este una predominant agrara, în ultima perioada sectorul economic secundar si tertiar au avut evolutii ascendente. Alaturi de agricultura, industria petrolului si a gazelor naturale este bine reprezentata aici. Deschiderea punctului de frontiera de la Turnu si punerea în valoare pentu viitor a zacamintelor de ape termale ar putea fi atuurile cele mai importante pentru dezvoltarea economica a orasului.

Pecica poate deveni si un punct de atractie turistica prin punerea în valoare a ansamblului urban din zona bisericii romanocatolice, mediatizarea Parcului Natural "Lunca Muresului"si nu în ultimul rand prin canalizarea investitiilor în acest sector de activitate. La mijlocul secolului al XVIII-lea, în Pecica exista o biserica de gradele, cu hramul "Sfantul Nicolae" Din cauza starii avansate de degradare in care se afla locasul de cult, la 13 noiembrie 1757, episopul Sinesie Jivanovici inainta cererea comunitatii ortodoxe catre domnul de pamant sa le dea un ajutor material, fie in caramida si lemn, fie numai lemnul necesar ce-l vor taia ei din padure pentru a-si edifica noua biserica, cea veche stand sa cada peste ei. Episcopul argumenta cererea pecicanilor prin aceea ca dupa ce ei au populat orasul ramas pustiu in urma desfiintarii militiei sarbe, desi inca nu au putut iesi din saracie, anul trecut au ajutat la edificarea cladirii camerale din Pecica si ca ajutorul ii va determina sa ramana definitiv in localitate iar pe altii sa se aseze aici.

In jurul anului 1774, biserica a fost inlocuita cu alta, din caramida, edificata pe locul unde se afla biserica de astazi. Iconostasul bisericii a fost executat de catre cunoscutul pictor aradean Stefan Tenetchi in anul 1776-1777.

In urma unui uragan si a unui incendiu, in anul 1863 biserica sufera mai multe daune, fiind refacuta aproape in intregime. Forma sa actuala este din urma reparatiilor efectuate in anii 1929-1931, proiectul de restaurare apartinand arhitectului Konrad Richter din Timisoara.

In oras, la nr. 183, este o cladire, pe locul careia s-a aflat casa lui Petru Seghedinat, organizatorul rascoalei din 1735. Aici conducatorii maselor de rasculati romani, maghiari si sarbi au dus tratative pentru pregatirea rascoalei. Tradat si arestat la Arad, Petru Seghedinat a fost executat prin tragere pe roata, corpul sau fiind spintecat in patru parti, din care una a fost expusa in fata casei sale din Pecica.

In centrul comunei se pot vizita atelierele de impletit cosuri, unde maini indemanatece lucreaza obiecte mult cautate in tara si la export.

Cladirea a apartinut mai de mult unei fabrici de articole lemnoase, in care muncitorii au dus o lupta sustinuta impotrivaexploatarii. Un moment important al acestei lupte l-a constituit greva din 1937, declarata la indemnul comunistilor.

La primaria veche (la nr. 34) au avut loc evenimente deosebite. In 1848, masele au ales aici un primar din popor. In 1862, cetatenii comunei au hotarat introducerea limbii romane in administratie. In 1922, 400 de tarani au demonstrat tot aici impotriva abuzurilor savarsite in cadrul reformei agrare.

La 7 km vest de Pecica se gaseste faimoasa asezare "Santul Mare". Cercetarile arheologice efectuate aici au dus la descoperirea mai multor straturi de cultura, incepand cu neotiticul si terminand cu epoca feudala de cand se pastreaza un cimitir (secolul al XII-lea). Cele mal importante straturi sunt din epoca bronzului (cultura Periam-Pecica) si epoca dacica. In aceasta zona, dupa parerea unor cercetatori, a fost centrul fortificat dac denumit ZIRIDAVA, ajuns la inflorire in epoca statului sclavagist incepator dac (sec. I i.e.n.- sec. I e.n.). Pe o movila se gaseau casele celor mai instariti (tarabostes), iar in imprejurimi bordeiele oamenilor liberi (comati). In perioada razboaielor daco-romane asezarea a fost distrusa.

In Pecica sunt respectate traditiile folclorice iar echipele de dansuri populare in frumoase costume specifice, au participat lanumeroase concursuri. Costumul local pentru fete este compus din: "spatoi" care reprezinta camasa femeiasca, de obicei din in, ornamentata numai pe maneci cu motive florale cusute in fir metalic. Peste aceasta, la nivelul braului e "spacelul" ornamentat cu motive florale tot cu fir. La fel sunt ornamentate si "carpa" in cap si "zadia". Fusta, respectiv "poalele" sunt confectioanate din materiale albe sau inflorate. Costumul barbatesc este format din cisme, "cioareci" din lana prevazuti cu "bragle" cu tricolor, iar la buzunare cu material negru in forma "cozii de paun". Camasa ca si in cazul costumului femeiesc, tot din in, brodata pe piept "cu alb pe alb". "Laibarul"sau "zobonul" sunt confectionate deobicei din material sclipitor. Pe timp rece costumul este prevazut si cu un suman.