Din analiza datelor furnizate de "Geographia" lui Ptolemeu reiese ca el a folosit la redactarea lucrarii sale îndeosebi hartile lui Marinus din Tyr. Ptolemeu cunoaste deja pe iazigi între Dunare si Tisa, populatie patrunsa aici imediat dupa moartea lui Augustus. Deci, în ce priveste stirile despre Dacia se inspira dintr-un izvor nu anterior secolului I e.n. identificarea exacta a toponimicelor date de Ptolemeu, cu toata indicarea coordonatelor geografice, se poate face cu destula greutate si numai pe baza materialelor arheologice printre care, bineînteles, locul de frunte îl ocupa inscriptiile. Numai atunci cînd si inscriptiile atesta numele localitatii, identificarea poate fi facuta cu siguranta. Cînd însa numele nu figureaza în inscriptii, identificarea ramîne ipotetica, asa cum este si în cazul încercarii de fata. 0 analiza aprofundata a datelor furnizate de Ptolemeu, singurul izvor de geografie antica mai amanuntit pentru teritoriile de la nordul Dunarii, ajuns pîna la noi, a fost facut? de Vasile Pârvan în monumentala sa opera Getica. Ocupîndu-se cu fiecare localitate în parte, în ce priveste Ziridava V. Pârvan arata ca Ptolemeu aseaza acest oras în extremul vest al Daciei, catre Tisa mijlocie si ipotetic îl identifica cu Cenadul de azi, localitate situata pe malul stîng al Muresului. Analizînd însa si numele, Pârvan ajunge la concluzia ca el este "bun getic".

Ziridava este mentionata numai de Ptolemeu si lipseste din itinerariile romane ulterioare ca Tabula Peutingeriana sau geograful Ravenat. V. Pârvan propunea identificarea Ziridavei cu Cenadul de azi (r. Sînnicolaul Mare, reg. Banat) pe baza descoperirilor de materiale arheologice romane facute aici. Intr-adevar, înca de la 1868, în mijlocul satului Cenadul vechi, cu prilejul saparii temeliilor bisericii noi, s-au descoperit caramizi romane, dintre care multe cu stampila legiunii XIII Gemina (CIL, III, 1629, 1018, 8065), un fragment de sarcofag, o piatra cu inscriptie fragmentara (CIL, III, 6272) si un denar de la Faustina. Tot de aici se mentioneaza mai tîrziu, aparute cu ocazia diferitelor lucrari edilitare, alte materiale arheologice romane: greutati, olane, monede de la împaratii Claudius II Gothicul, Aurelian, Probus si Constantius Caesar, fragmente ceramice, capitele de coloane, fibule etc. Pîna acum nu s-au facut sapaturi sistematice pe teritoriul comunei. Pe baza materialelor descoperite întâmplator se presupune ca la Cenadul Mare, pe malul stîng al Muresului, exista în epoca romana o asezare cu caracter militar, avînd probabil misiunea de a supraveghea transporturile pe Mures.

Daca locuirea în epoca romana la Cenad ne este dovedita prin abundente materiale arheologice, deocamdata nu cunoastem de aici decît doar cîteva fragmente ceramice dacice provenite din descoperiri întîmplatoare, fãra precizarea punctului topografic în care s-au gasit. Fragmentele ceramice se pastreaza în Muzeul regional al Banatului din Timisoara. Asa dar, pîna acum nu se cunoaste aici o asezare dacica din secolul I care sa justifice calificativul de oras. In schimb, tot pe Mures, de data aceasta pe malul drept al rîului, nu departe de Cenad, în hotarul comunei Pecica, jud. Arad, se cunoaste o întinsa si bogata statiune dacica care a depasit cadrul unei mici asezari rurale si care poate fi identificata, dupa parerea noastra, cu Ziridava lui Ptolemeu.

Pentru lamurirea uneia dintre problemele putin cercetate din istoria patriei noastre ai anume acea a dacilor din vestul tarii, în 1960 a luat fiinta santierul arheologic Pecica. In aceasta localitate, bine cunoscuta în literatura arheologica pentru epoca bronzului se facusera numeroase descoperiri de materiale dacice. Cea mai mare parte a acestor materiale au ramas însa nepublicate si se pastreaza în muzeul din Arad. Cele mai multe materiale dacice provin din sapaturile lui Laszlo Domotor facute în anii 1898-1900, 1901 si 1902 la "Santul Mare". în acelasi punct, în afara de L. Domotor, au mai fscut sapaturi M. R o s k a în 1910-1911, 1923-1924 si Dorin Popescu în 1943. Atentia tuturor acestor cercetatori s-a concentrat însa, asupra asezarii din epoca bronzului situata pe acelasi loc, care a dat numele culturii Pecica, neglijînd total sau aproape total vestigiile dacice pe care abia daca le mentioneaza.